... Este noapte încă... cerul e senin şi plin de stele, Petru, undeva, mai plânge amărât, cu lacrimi grele, la mormânt glumesc soldaţii, luna scapătă spre mare,
Dar deodată-un fulger cade, flăcări tot văzduhul pare şi,-mbrăcat în foc şi raze, un arhanghel se coboară, sar peceţile-ntr-o parte, piatra-n altă parte zboară, ca trăzniţi cad păzitorii, tremurând pierduţi de frică, – CU IISUS BIRUITORUL VIAŢA NOUĂ SE RIDICĂ!
E mormântul GOL, căci Domnul înviat-a cu mărire, NE-A SCHIMBAT ÎNTUNECIMEA PE VECIE-N STRĂLUCIRE, A-nviat Mântuitorul, pus alăturea cu furii, s-a-mplinit în clipa asta Taina scriselor Scripturii.
Fost-a judecat de lume, Cruce grea I-au dat să poarte, cuie I-au bătut în palme, răsplătitu-L-au cu moarte, pus-au lespede deasupra, pusu-I-au peceţi în cale, ÎNSĂ N-AU PUTUT S-OPREASCĂ SLAVA ÎNVIERII SALE!
CÂŢI nu s-au luptat de-atuncea să-L îngroape sub vreo glie şi peceţile să-I pună iar deasupra, pe vecie! – Însă CHIAR DE-A FOST pe Cruce şi-apoi pus sub piatră rece, chiar de-au început călăii plini de fală a-şi petrece, – CÂND EI NICI GÂNDEAU, ATUNCEA au rămas cu toţi de-ocară: DE SUB LESPEZI RĂSTIGNITUL TOTDEAUNA IESE-AFARĂ!
Au fost mulţi şi fi-vor încă cei ce să-L omoare cată, dar, închis să-L ţină, NIMENI n-o să poată NICIODATĂ, că nu-i om şi nici putere să-L îngroape PE VECIE, El, IISUS BIRUITORUL, BIRUIE MEREU ŞI-NVIE!
autor Traian Dorz
Fie ca lumina Învierii să ne aducă în suflet bucuria mântuirii!
... Este noapte încă... cerul e senin şi plin de stele,
Petru, undeva, mai plânge amărât, cu lacrimi grele,
la mormânt glumesc soldaţii,
luna scapătă spre mare,
Dar deodată-un fulger cade,
flăcări tot văzduhul pare
şi,-mbrăcat în foc şi raze,
un arhanghel se coboară,
sar peceţile-ntr-o parte,
piatra-n altă parte zboară,
ca trăzniţi cad păzitorii, tremurând pierduţi de frică,
– CU IISUS BIRUITORUL VIAŢA NOUĂ SE RIDICĂ!
E mormântul GOL, căci Domnul înviat-a cu mărire,
NE-A SCHIMBAT ÎNTUNECIMEA PE VECIE-N STRĂLUCIRE,
A-nviat Mântuitorul, pus alăturea cu furii,
s-a-mplinit în clipa asta Taina scriselor Scripturii.
Fost-a judecat de lume,
Cruce grea I-au dat să poarte,
cuie I-au bătut în palme,
răsplătitu-L-au cu moarte,
pus-au lespede deasupra, pusu-I-au peceţi în cale,
ÎNSĂ N-AU PUTUT S-OPREASCĂ SLAVA ÎNVIERII SALE!
CÂŢI nu s-au luptat de-atuncea
să-L îngroape sub vreo glie
şi peceţile să-I pună iar deasupra, pe vecie!
– Însă CHIAR DE-A FOST pe Cruce
şi-apoi pus sub piatră rece,
chiar de-au început călăii plini de fală a-şi petrece,
– CÂND EI NICI GÂNDEAU,
ATUNCEA au rămas cu toţi de-ocară:
DE SUB LESPEZI RĂSTIGNITUL TOTDEAUNA IESE-AFARĂ!
Au fost mulţi şi fi-vor încă cei ce să-L omoare cată,
dar, închis să-L ţină, NIMENI n-o să poată NICIODATĂ,
că nu-i om
şi nici putere să-L îngroape PE VECIE,
El, IISUS BIRUITORUL,
BIRUIE MEREU ŞI-NVIE!
autor Traian Dorz
Fie ca lumina Învierii să ne aducă în suflet bucuria mântuirii!
Mulţumesc frumos Sorin şi pentru poezie şi pentru binecuvântarea ta!
Şi eu îţi doresc să ai parte întotdeauna de lumină!