Bloggeri Creştini

"Revista Semnele timpului downloadează o echipă de specialişti gata să te înveţe tot ce vrei să ştii despre comunicarea online.
Sign in si vino GRATIS la primul congres al internauților (bloggerilor) creștini - CONEXIUNI.
Transferă-te la Centrul de Conferinţe Stupini, lângă Brașov, în perioada 14-17 octombrie 2010."
Sursa: Semnele Timpului

Misionar pe Internet (Internet Missionary) este o formulare ce-i aparţine lui Barry Adams, cel ce a creat Scrisoarea de dragoste a Tatălui (Father's Love Letter).
Nu cred că e forţată înţelegerea Internetului (în toate formele sale particulare) ca un câmp de misiune.
E tonică abordarea lui Adams. El nu îndeamnă la cruciadă, ci la misionariat prin călăuzire.

Un blog beneficiază de posibilitatea postării de comentarii, ceea ce poate fi un avantaj, însă în anumite cazuri devine un dezavantaj.
Dezavantajul nu constă în această posibilitate tehnică, ci în modul în care ea este folosită.
În mod normal se crează un raport între postare şi comentariu, un schimb de idei în esenţă. Numai că adeseori, din diferite motive comentatorul sau postatorul, prin atitudinea lor deturnează sensul acestui spaţiu, ceea ce dă naştere la situaţii neplăcute.
Fără să am pretenţia de a epuiza cazuistica, voi enumera câteva maladii provenite din înţelegerea sau utilizarea greşită a acestei facilităţi.
Prin definiţie postarea reprezintă o opinie a postatorului pe care o expune public, asumându-şi în acest fel şi eventualele reacţii faţă de ideile sale.
Lipsa unor reacţii scrise nu ar trebui să reprezinte o problemă. Sunt bloggeri care intră în panică pentru că postările lor nu sunt comentate. Şi aşa încearcă să aducă în atenţie subiecte ce, cred ei, vor stârni reacţii.
Cred că fiecare blogger ar trebui să scrie ceea ce simte sau să-şi urmeze inspiraţia, fără să fie influenţat de lipsa comentariilor.
Mulţimea comentariilor poate însemna multe lucruri, nu neapărat bune.
Iată câteva greşeli pe care le poate face un postator.
Trebuie să încep cu conţinutul postărilor sale.
Există mitul acesta al subiectelor interesante. Cred că cele mai interesante postări sunt cele autentice, nu cele trendy. Bântuie moda aceasta a "opiniilor ferme". Dacă e campanie electorală "înjuri" cât mai mulţi politicieni. Dacă e criză economică dai tare în oligharhie, în cercurile financiare, în FMI, în evrei, în Soros... Cu siguranţă că vei găsi imediat comentatori pentru postările tale şi aplaudaci care să te susţină.
Sau poţi să deschizi subiecte marginale din viaţa creştină, să le dai puţină tentă şi ai asigurată audienţa.
Doar că această abordare e ca un bumerang. Se va întoarce împotriva ta, mai devreme sau mai târziu.
O altă boală este cea a verdictelor. Ne amăgim că putem aborda orice subiect, că ne pricepem la orice, că putem pune diagnostice infailibile la orice situaţie.
Nici academic nu e corect, nici spiritual, nici moral.
Am înţeles că nu mă pot pronunţa asupra oricărui subiect, din multe motive.
Adesori auzi oameni sănătoşi vorbind atât de schematic despre suferinţă şi dând sfaturi chiar şi unui bolnav de cancer, când ei plesnesc de sănătate.
Smerenia începe cu Nu ştiu, nu cu Ştiu! (Gând rostit)
Dar în aceeaşi măsură e nevoie ca un postator să modereze comentariile, nu să îi pună la colţ pe comentatori.
Atâta vreme cât un comentator are un limbaj decent şi se menţine la nivelul argumentelor, comentariile lui sunt bine primite, nu neapărat împărtăşite. Chiar şi atacurilor personale postatorul nu trebuie să le răspundă cu aceeaşi monedă.

Dar hai să vedem şi bolile comentatorilor.
Există comentatori de meserie ce colindă blogurile şi sunt specialişti în orice. Ei nu vor comenta postarea, ci se vor etala.
Există comentatori snobi. Pentru ei e un trofeu să comenteze pe cele mai populare bloguri. Dă bine.
Există comentatori de complezenţă. Ei vor comenta nu pentru că au ceva de spus în legătură cu o anumită postare, ci vor întoarce un favor cuiva care a comentat pe blogul lor. E aşa-zisa frăţie a comentatorilor.
Dacă vrei să-i faci un serviciu, mai bine îl cadoriseşti cu un backlink, decât cu un comentariu fad.
Şi din păcate există comentatori care îl comentează pe postator şi nu postarea lui. E total incorectă această atitudine, pentru că transformă dezbaterea de idei în confruntare personală, cu forma sa acută, atac la persoană.
Eu citesc multe postări ale altor bloggeri, dar comentez rar. Atunci când o fac este dintr-o pornire autentică.
Un sfat: nu comenta niciodată sub imperiul emoţiilor!

Am să închei spunând că nu postez cu gândul la popularitate, exprimată prin numărul de vizite şi comentarii  şi nu sufăr dacă nu sunt comentarii la postările mele. Cei interesaţi pot vizita Jurnalul lui Mitruţ şi se pot convinge că feed-ul este complet, ceea ce denotă că nu ţin neapărat ca vizitatorii mei să intre pe blog, ci să aibă acces la conţinutul său..

Am scris un articol pe Jurnalul lui Mitruţ, dar am realizat apoi că ar fi bine să îl public şi pe Bloggeri Creştini.
De aceea îl voi reproduce integral şi aici:

Un blog este un jurnal online, un fel de epistolă scrisă de blogger şi citită de vizitatori, ca să parafrazez pe apostolul Pavel (2 Corinteni 3:2).
Fie că blogul este citit prin vizitare directă, prin feed sau prin mail, el va avea un efect asupra cititorilor săi şi eu sunt responsabil de acest lucru.
După cum am scris şi pe Bloggeri Creştini, am decis să permit ca blogul meu să genereze un feed complet, ceea ce înseamnă că cine doreşte să citească ce scriu poate să se aboneze, şi printr-un cititor va avea postarea integrală la dispoziţie. Eu am mai mulţi cititori prin feed decât direcţi. Cu toate acestea sunt şi vizitatori pe blogul meu. Este decizia lor.
Iată care sunt cei mai fideli vizitatori ai mei.
Încep cu soţia mea. Sunt unul dintre fericiţii bărbaţi pe care soţia nu îi "desfiinţează" după fiecare mesaj transmis oral sau scris, ba dimpotrivă. Este sprijinul meu necondiţionat şi-mi face bine să ştiu că e aproape de mine.
Datoria mea este să o onorez prin prestaţia mea.
Un alt vizitator şi cititor fidel al blogului meu este Mădălina, unul dintre copiii mei spirituali. Aş putea spune că Mădă nu numai că vizitează şi citeşte, dar aplică ceea ce crede că este bun.
Faţă de Mădă, şi de cei ca ea, am datoria să mă port cu grijă. Sunt responsabil moral dacă îi învăţ lucruri rele prin ceea ce scriu şi prin "tonul" postărilor mele.
Am parte şi de vizitele foarte regulate ale unui personaj virtual. E disciplinat şi discret. Nu mă deranjează deloc, nici măcar nu comentează la postările mele. S-a obişnuit cu blogul meu, care în perioada aceasta a fost activ. La scurt timp după ce postez ceva apare şi el. Nu locuieşte în România, ci în Statele Unite, mai exact într-o localitate numită Plano. Are un nume parcă desprins din benzile de desene animate. Se numeşte Bot, o prescurtare de la Robot. Are şi nume de familie, astfel că e numit Google Bot.
Nu-i scapă nimic, nici măcar o virgulă şi consemnează totul în registrele sale.
Google Bot trebuie respectat pentru că cu ajutorul lui postările blogului meu sunt popularizate.
Cu siguranţă că cel mai atent cititor al blogului meu este Dumnezeu. El nu vine niciodată când postez, pentru că El nu pleacă niciodată. Este permanent cu ochii asupra mea. E interesat de ceea ce scriu, de atitudinea mea interioară, de motivaţiile mele în a scrie, de expresiile pe care le folosesc...
Îl interesează dacă iubirea stă la baza relaţiilor mele cu semenii mei bloggeri şi cititori şi Îl interesează dacă scriu întotdeauna cu dorinţa de a-L onora.

Cine este vinovatul pentru toate relele cu care ne confruntăm?
Pare că situaţia a scăpat de sub control: sărăcie, boli incurabile, dependenţe mortale, terorism...
Şi personalitatea oamenilor e grav afectată de dorinţa morbidă de a consuma ştiri rele.
Ştirile bune nu mai interesează pentru că nu aduc audienţă. Majoritatea telespectatorilor consumă ştirile care vorbesc despre moarte, scandal, ceartă...
Televiziunile se conformează acestei comenzi sociale şi uite aşa se formează un cerc vicios.
De câte ori apar la jurnalele TV ştiri pozitive, în general şi ştiri despre valori creştine, în particular?
Oamenii îl exclud pe Dumnezeu din viaţa lor curentă şi aşa exclud purtarea Lui de grijă.
Nu am scris aceste rânduri pentru a critica televiziunile sau pe cei ce nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Pur şi simplu m-am gândit la atitudinea copiilor lui Dumnezeu referitoare la locul Lui în preocupările lor.
Chiar şi bloggingul este o zonă a vieţii unui om ce nu poate şi nu trebuie să fie sustrasă de sub autoritatea Sa şi a valorilor Sale.
E păcat că sunt bloguri creştine care cultivă subiecte de gâlceavă şi teme minore dar cu efecte negative majore.
E păcat că sunt bloggeri creştini care nu practică iubirea creştină în raporturile cu alţi confraţi în ale bloggingului.
E păcat!

Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. (Romani 1:28)

Jurnalul lui Mitruţ

Am construit mai multe spaţii virtuale având câteva obiective. Unul dintre ele nu l-am dezvăluit pentru că e mai bine să faci şi apoi să spui, decât invers.
Pentru a nu mă repeta am preluat o parte a unei postări de pe Jurnalul lui Mitruţ.
Până unde voi merge?
A venit momentul pentru a dezvălui ca va urma. La un moment dat voi începe să donez spaţiile virtuale pe care le-am înfiinţat, şi care au fost deja promovate, unor bloggeri tineri care le vor duce mai departe.
Timpul pentru acest lucru nu e departe.
De ce o fac? Pur şi simplu pentru că e un crez de viaţă. A investi în cei tineri este o datorie a tuturor.
Acesta a fost şi motivul pentru care am acceptat schimb de linkuri cu oricine, indiferent de notorietatea sa, cu condiţia de a avea un conţinut ce respectă valorile creştine.

Vreau să vă ţin la curent cu mersul acestui proiect. E un fel de a da socoteală celor care scriu despre modul în care munca lor va fi promovată în spaţiul virtual:
- până acum am înregistrat ceva peste 500 de site-uri. Este o muncă laborioasă pentru că fiecare locaţie e verificată după mai multe criterii.
- când numărul site-urilor inventariate se va apropia de 1000 va începe şi împărţirea pe categorii
Pentru aceasta solicit ajutorul vostru în câteva sub-etape:
a) Prin formularul de contact: http://bloggericrestini.blogspot.com/search/label/Contact, vă rog să sugeraţi categorii şi subcategorii care să fie clare, sugestive şi totuşi să nu fie prea arborescente
(Rezultatul final al structurii categoriilor şi subcategoriilor va fi dat de "asamblarea ideilor" trimise de cei ce vor să contribuie)
b) Odată realizată structura acestor categorii şi subcategorii vom trece la împărţirea propriu-zisă în categorii şi subcategorii
Cei ce doresc să facă parte din această echipă îşi vor exprima dorinţa şi vor fi cooptaţi în echipa de lucru, având un volum cu atât mai mic de lucru cu cât sunt mai mulţi voluntari.
Însă fiecare va putea să decidă cu cât poate contribui la acest proiect.
c) După ce această împărţire a materialului iniţial s-a realizat munca de colectare de material nou şi de împărţire în categorii şi subcategorii va merge în paralel, fiecare membru al echipei putând administra o porţiune a acestui proiect

Vă aştept cu drag şi în afara faptului că numele fiecărui membru al echipei va fi nominalizat, există Cineva care nu uită orice lucru bun făcut în Numele Lui!

PS Am să spun de câte ori va fi nevoie că acest proiect nu are nici o motivaţie ascunsă, nici măcar de a fi undeva sus în clasamente.

Este interesant de văzut care este plaja vârstelor celor ce scriu pe bloguri.
Am să încep eu: am 51 ani (n. 22 Iunie 1958).
Tu?